simona spune:
Mie nu imi este foarte clara
diferenţa intre stima de sine si iubirea de sine. Stima de sine o
inteleg, o simt,o pot lega de respect, de simţul demnităţii, de
conştiinţa valorii personale, dar iubirea de sine mi se pare încă
o noţiune abstractă, străina de mine. Probabil iubirea în sine
este incă străină de fiinţa mea, în condiţiile în care in
viaţă am cultivat mai mult raţiunea şi valorile morale.Doresc să
îmi dezvolt capacitatea afectivă, dar nu îmi este prea clar cum?
Din
punct de vedere rațional, iubirea de sine este ca un concept umbrelă
care conține în interiorul său toate celelalte concepte precum
stima de sine, încrederea în sine, autovalorizarea etc. Așadar,
atunci când te iubești pe tine însuți, te respecți, nu accepți
compromisuri care ți-ar știrbi stima de sine, nu faci lucruri care
te fac să te simți rău, nu accepți în preajma ta oameni care te
trag în jos sau alături de care nu te simți în largul tău (ți-e
greu să fii tu însuți) și de asemenea nu accepți relații
disfuncționale sau toxice. Ești conștient de valoarea ta și te
prețuiești.
Iubirea
chiar este un concept abstract dar asta nu o face mai puțin reală.
A
fi o persoană rațională sau emoțională nu influențează cât de
mult te iubești pe tine însuți. Ar fi greșit dacă am spune că o
persoană emoțională, adică focalizată pe ceea ce simte mai
degrabă decât pe ceea ce gândește, are o capacitate mai mare de a
se iubi pe sine sau pe alții. De exemplu, o persoana emotionala
poate sa nu se iubeasca pe sine, pe cand una rationala da, si invers.
Nu este o regula. Iubirea de sine nu ține de focusul atenției
noastre- pe emoții sau pe gânduri, ci ține de felul în care ne
raportăm la noi înșine și de cât de mult credem (credințe
conștiente și inconștiente) că merităm și valorăm. Asadar, ne
iubim conditionat.Daca avem anumite realizari si atingem anumite
standarde tot de noi impuse, atunci meritam sa ne iubim, sa ne purtam
cu blandete si caldura fata de noi insine. Daca nu, ne blamam, ne
simtim vinovati, ne simtim nedemni.
Iubirea
neconditionata fata de noi insine implica acceptare neconditionata,
compasiune fata de propria persoana, iertare de sine, intelegere,
autosustinere si incredere. A te iubi neconditionat inseamna a
considera ca esti suficient de bun asa cum esti, cu toate ca esti
constient de punctele tale slabe pe care te straduiesti sa le
imbunatatesti. Iubirea de sine implica, de asemenea, dorinta si
actiunea inspre evolutie, dar fara autoblamare, autopedepsire sau
autosabotare atunci cand ne confruntam cu esecul, cand ne simtim
lipsiti de putere sau cand nu reusim sa ne atingem obiectivele din
prima. Iubirea de sine implica autoperfectionare si a ne dori ceea ce
este intr-adevar inspre binele nostru.
Dacă
vrei SĂ SIMȚI iubirea de sine, concentrează-te pe interiorul tău.
Observă cum te face să te simți atitudinea pe care o ai față de
tine. Cum te face să te simți felul în care îți vorbești,
cuvintele pe care ți le adresezi, cum te raportezi la acțiunile
tale, cum te autoevaluezi. Dacă te simți bine, în siguranță,
susținută și împăcată cel mai probabil atitudinea față de
tine este una iubitoare. Dacă nu te simți bine, din fericire poți
schimba acest lucru, pentru că, așa cum am exemplificat în acest
articol, iubirea de sine se învață, se cultivă, se clădește.
Iubirea
de sine nu ne părăsește niciodată și o putem accesa în orice
moment dacă ne focalizăm atenția asupra ei, asupra interiorului
nostru. Vom simți compasiune, acceptare, înțelegere, armonie,
susținere, încredere, respect, conectare cu propria noastră
ființă. Ne vom simți unificați, întregi și plini și vom simți
o dorință arzătoare să dăruim și altora din prea-plinul nostru.
Ne vom simți inundați de prea-plin :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu